Sunt zile în care abia reușesc să încropesc câte ceva și sunt zile în care mă ia valul și fac pâine și gătesc pentru masa de prânz, și ceva pentru a doua zi și ceva dulce. Pentru că de ce nu?
Încerc să limitez dulcele din comerț, iar anul care tocmai se duce aș putea spune că a fost o victorie împotriva adicției mele la ciocolată. Prin urmare dulcele îl fac singură, de multe ori baby-friendly, cu mai puțin zahăr sau ciocolată. În această ordine de idei, azi nu știu ce îmi veni. Poate erau formele de Crăciun noi cumpărate și folosite doar ca să trasăm forme cu creionul pe hârtie, poate a fost faptul că vroiam să fac ceva împreună cu Margot, cert este că m-am oprit cumva la ideea de a face fursecuri. Aveam imaginea asta în minte, de ceva vreme, ca întindem aluatul și apăsăm împreună și scoatem forme drăguțe: brăduți, inimioare și steluțe. O activitate mamă-fiică în prag de Crăciun, numai bună de pus pe lista de activități de Advent. Realitatea a fost un pic diferită. Aluatul s-a dovedit a fi enervant, fărâmicios și deloc prietenos cu mâini neîndemânatice de copil (sau de mamă mereu în criză de timp). Pe de altă parte a ieșit tare, tare gustos, așa că nu m-aș grăbi să spun că a fost un fiasco. Iar copilul, sper eu, s-a distrat și el.
Situația e mereu de așa natură că Margot e mereu pe lângă mine când gătesc. Am obișnuit-o așa încă de când era o gâgă mică și nu știa deloc de ea. Nu am avut și nu am nici acum cu cine să o las. Altcineva nu vine să îmi facă de mâncare, așa că trebuie să ne descurcăm împreună, ca fetele. Dacă primul an - primul an jumătate a fost "distractiv" și gătitul s-a făcut mereu pe repede-înainte sau cu pauze de alăptat, cu somn între reprize de tăiat legume și apoi amestecat în oală, ei bine, acum lucrurile au devenit un pic mai simple. Miss Praslea ori încearcă și ea să facă, să mă ajute, ori își vede de ale ei cu o cărticică, desenează sau pur și simplu pleacă să își plimbe păpușile cu căruciorul. Astăzi mânuțe mici de copil au cântărit făină și zahăr și au pus mirodenii. Am încercat și partea cu tăiat împreună forme, dar cum spuneam, aluatul nu a vrut sa coopereze, așa că Margot și-a luat o bucățică căreia i-a venit singură de hac: a frământat-o între degete, a turtit-o în palme, iar la final a ajuns pe jos de unde Keks s-a ocupat de ea mai departe.
Concluzia e că a fost o zi reușită, fursecurile delicioase, deși cam dulci după părerea mea. Cu siguranță prea dulci pentru copii mici, însă acum ce să faci? Un pic nu o fi capăt de țară.
Ingrediente:
- 450g făină
- 200g zahăr pudră
- 200g unt la temperatura camerei
- 1/2 pliculeț de praf de copt
- 4 gălbenușuri
- 1 pliculeț de zahar vanilat
- 1 esență de migdale
- 1 pliculeț coajă rasă de lămâie
- 1 praf de sare
- gem pentru asamblare fursecuri
Instrucțiuni
- Am amestecat untul cu zahărul pudră până s-a omogenizat totul bine-bine.
- Am adăugat ouale împreună cu toate toate mirodeniile ( esența de migdale, zahăr vanilat, coaja de lămâie și praful de sare) și am mixat până s-a omogenizat compoziția.
- Am adăugat făina împreună cu praful de copt și am mixat din nou.
- Aluatul rezultat l-am învelit în folie alimentară și l-am băgat în frigider pentru 20-30 min
- Am scos aluatul și l-am împărțit în două pentru a-l manevra mai ușor
- Am întins aluatul cu făcălețul și am tăiat forme, în perechi de câte două. Formele ce urmau sa fie căpăcel le-am decupat mijlocul în diverse forme.
- Am așezat totul în tavă pe hartie de copt și am mai dat la rece pentru 15-20 min.
- Am copt fursecurile la 180 grade pentru aproximativ 10 min
- Capacelele le-am pudrat cu zahăr iar apoi am asamblat fursecurile cu gem de căpșuni.
Ce aș face diferit:
- aș pune mai puțin zahăr în compoziție. Au ieșit mult prea dulci. Gemul este ușor acrișor, însă și el este dulce. Împreună cu aluatul fursecurilor, bombă.
- Când am decupat forme în interiorul căpăcelului, am tăiat cu forme destul de micuțe, în ideea să îmi rămână mai mult aluat și să nu se deformeze când îl iau să îl pun în tava. Partea proastă e că în cuptor fursecul a crescut și forma, în multe cazuri, nu prea a mai fost vizibilă. Deci, data viitoare, aș încerca să tai forme mai mari și cumva să reușesc să le mut în tava de copt fără a le deforma.
- Aș încerca să văd cum iese și fără coaja de lămâie. Nu prea s-a simțit la gust, predominantă fiind esența de migdale. Ceea ce e ok, pentru că mi se pare ideală în fursecuri pentru Crăciun.
A fost bun? A fost! Mai facem? Când oi mai avea timp și răbdare.
Disclaimer: Rețeta este adaptată după rețeta Jamilei, rețetă de fursecuri Linzer. Însă eu nu sunt capabilă să urmez o rețetă cap coadă, așa că modific, adaptez, inventez.
