Piperchi țârgăsiți

Piperchi țârgăsiți sau cum să aduci un pic de vară în mijlocul iernii.

Am stabilit, deci că nu îmi place iarna și că mă sting de dorul verii. Ei bine, astăzi am adus un pic de vară la mine în bucătărie. Zilele acestea am mai puțin timp de gătit decât de obicei. După trei ani de mămicie și cvasi-inactivitate profesională, fac un curs ce îmi mănâncă jumătate de zi. Adică îmi dă peste cap rutina în care după ce pregătesc copilul pentru o nouă zi, ne înființăm amândouă la bancul de lucru, aka blatul de bucătărie: ea în learning tower, eu pe lângă ea. Prin urmare, săptămâna asta trebuie să găsesc idei de mâncăruri rapide pe care să le fac dis-de-dimineață, înainte să se trezească miss Prâslea și înainte să înceapă cursul.

Mâncăruri rapide or fi multe, dar cum gurmandul din mine cere ca papilele gustative să fie gâdilate de lucruri deosebite, evit pe cât posibil banala tocăniță. Uite așa mi-am adus aminte de piperchi țârgăsiți: delicios, simplu și rapid. Practic o mâncărică aromână ce s-ar traduce cred cu ardei prăjiți. Concret: magie din 4 ingrediente.

Acum să ne înțelegem, poate nu toată lumea ar încadra piperchile în categoria de lucruri deosebite, însă pentru mine combinația de ardei, roșii și brânză înseamnă curcubeu pe cerul gurii. Înseamnă vara amestecată într-o oală, înseamnă vacanță, copilărie si libertate. Ardeiul prăjit, singur face jumătate din treabă. Cealaltă jumătate, o face brânza sărată de oaie.

Ingrediente:

9 ardei grași
400g brânză de oaie
500g pastă de tomate sau, și mai bine, 500g suc de roșii făcut în casă sau, și mai bine 500g de roșii zemoase proaspete cu vara încă prăfuită pe coajă.
3 ouă
un praf de sare (opțional)
piper

  1.  ardeii i-am spălat și tăiat în bucăți nici prea mari, dar nici mici, potrivite cât să poată fi luate cu furculița pentru o îmbucătură.
  2.  am încins un pic de ulei de măsline într-o cratiță. Merge și o tigaie cu pereți mai înalți, dar eu prefer cratița, să nu am temeri că din exces de zel îmi evadează vreun ardei.
  3.  am călit ardeii. I-am pârpălit bine, bine. Doamne, și ce miros, ce mângâiere! Se ridică în aburi miros de după-amiezi de vară și uit că afară e ceață și frig și moină. Uit că mi se răcește cafeaua și că nu vreau decât să mă duc să mă bag în pat și să mă ascund sub o pătură de unde să mai ies abia la primăvară. Eu și urșii și cârtița și toate gâzele adormite.
  4.  acum, aici poate unii dintre noi ar adăuga un praf de sare. În cazul meu am sărit pasul ăsta. În primul rând pentru ca oricum de vreo 10-15 ani m-am obișnuit să mănânc cât mai puțină sare, astfel încât papilele mele gustative s-au ajustat teribil cu absența ei. În al doilea rând pentru că de când cu miss Prâslea oricum pun sare puțin spre deloc, păstrăm rețetele cât se poate de baby friendly și sănătoase (nu ca branza sarata de oaie ar fi orea prietenoasă cu bebelușii). Iar în al treilea rând: urmează brânza de oaie care este ea însăși suficient de sărată încât nu mai este nevoie să suplimentez cu sare
  5.  după ce ardeii s-au călit bine, bine și au început ușor să își lase ei însăși suc, adaug pasta de roșii. Ei bine, aici e o treabă delicată. Dacă ar fi vară și aș fi acasă, aș pune roșii de la mama din grădină. Proaspete, zemoase, aromate cum numai crescute cu dragoste pot fi așa. Le-aș fi opărit și curățat de coajă și lăsat să se transforme în sos lângă ardei. Dar nu este vară și nu sunt acasă. A doua opțiune ar fi să folosesc din colecția privată de borcane cu suc de roșii făcut de mama la sfârșit de vară. Din păcate norocul nu a ținut de asta dată cu mine. Mi-am terminat stocul personal, iar vara aceasta nu am reușit încă să mă aprovizionez, lucru ce trebuie remediat numaidecât. Cum opțiunile optime nu au fost disponibile, am apelat la o pastă de tomate din comerț, care până una alta și-a făcut treaba cu succes.
  6. am mai fiert pentru o perioadă de timp incertă ardeii cu pasta de tomate. Aș spune că să fi fost vreo 10 min. Important e ca ardeii să fie pătrunși suficient cât să nu fie crocanto-cruzi. Tot în etapa asta am adăugat și piperul.
  7.  cât ardeii își fac de cap cu pasta de tomate, am bătut 3 ouă. Poate în cazul roșiilor intregi aș fi bătut doar 2, acum însă am considerat că 3 e mai potrivit să îmi lege bine, bine sosul.
  8.  am adăugat ouăle și am amestecat cu simț de răspundere, astfel încât oul să se omogenizeze cu sosul și să nu apuce să se coaguleze.
  9.  după încă vreo 2 minute am adăugat branza de oaie rasă
  10.  am mâncat cu pâinică, altfel ce sens mai are să mănânci mâncare cu sos?! Recomand să fie o pâinică bună, ideal de casă, altfel de care se poate. Însă ar fi păcat să stricăm bunatate de mâncărică cu gust de vară cu o pâinică ce nu se ridică la nivelul ei.

Întâia dată am gustat piperchi pe când eram studentă în anul I și locuiam cu Magda, iar părinții ei ii trimiteau mâncare la pachet. A fost dragoste la prima degustare, iar de atunci am învățat să o fac și eu și mama și o repetăm. Uneori după ureche, uneori strecurând boia de ardei iute. Asta pentru că într-un an ardeii din curte ne-au jucat o festă și și-au făcut de cap, s-au atins indecent de ardeii iuți și s-au iuțit și ei transformând mâncărică inocentă de piperchi într-una pe cât de iute, pe atât de delicioasă. Prin urmare zic că merită încercat și un pic de iuțeală dacă vă pasionează așa ceva.

Cu ocazia asta îi mulțumesc Magdei și părinților ei că mi-au făcut cunoștință cu minunăția asta. Apoi îi urez pe această cale Magdei un timpuriu La mulți ani! Te îmbrățișez, Măgduț!

Leave a Reply

%d bloggers like this: