Ne plac cărțile. Nu. Iubim cărțile! Eu de când îmi citea mama în fiecare seară înainte de culcare. Pentru Maria nu știu sigur când a început. La 4 luni stăteam pe spate una lângă alta si ne uitam pe cărticele urmărind cu degetul denivelări si desene colorate și cântecele. Prima cărticică ale cărei versuri le-am învățat pe de rost.
Acum are cu siguranță mai multe cărticele decât jucării, alege mereu câte o carte cu care să mă urmărească prin casă. Citim la prânz, citim seara la culcare. Citim în mașină. În vacanță nu plecăm cu jucării preferate, plecăm cu un ghiozdan plin cu cărți. Prin oraș, purtăm mereu o carte de rezervă în geantă. Iubim poveștile. Iubim ritmul. Iubim cuvintele si literele și lumea lor care ne învață, care ne mângâie.
Am o listă lungă de cărți care așteaptă să fie cumpărate, cu fiecare ocazie si sărbătoare. Între timp le citim și rotim pe cele pe care le avem ( și care dau să dea afară din rafturi)
Acesta e raftul săptămânii. O pernuță speriată, o vulpe care vrea să se stie iubită chiar dacă uneori e urâcioasă, învățăm culori ( pantone, ce să facă și arhitectul din mine), o balenă care își găsește cantecul, o vulpiță iubită mereu, lupul mare care iubește mult lupul mic și toamna care treptat se dizolvă în iarnă.
Bun-venit, noiembrie!